Abația – Începutul unei odisei

Abația 10929983_674644939306807_4683826531343794738_nse lansează oficial în acest weekend la East European Comic Con. Este o mare bucurie în rândul devoratorilor de benzi desenate autohtoni ca o nouă serie să se nască pe piața românească.
Eu unul chiar așteptam ceva SF. Și mă refer la serii ongoing. Aveam deja ceva Fantasy (Harap-Alb Continuă), avem și ceva Apocaliptic (traducerea The Walking Dead), dar încă nu aveam o serie de SF în toată regula.

Nu am mai citit ceva pe bandă desenată SF pe hârtie în română cred că de la traducerile Alien din revista Carusel. Am una din 2005 și o mai scot la aerisit din când în când din sentimente de nostalgie.

Am fost curios de Abația încă de când am văzut proiectul pe We Are Here, mai ales fiindcă se bazează pe o carte românească de succes, dar alte știri ulterioare sau dezvăluiri nu prea am urmărit, am vrut să pun întâi mâna pe revista în întregime. Nu am vrut să știu nici măcar CE este Abația. Și încă sunt curios, căci acest prim număr doar ne lasă să ne gândim la ce urmează să ne spună această poveste.

Abația este un nume interesant și aștept să aflu și de ce a fost ales. Nu știam la ce să mă aștept, dar cumva știam că nu este un nume de planetă. Abația este o mănăstire condusă de…ați ghicit? Un abate. Abatele, mai exact. Un individ destul de sever și misterios. Am de ceva vreme o înclinație spre a fi fascinat de orice poveste SF cu tente religioase. Am observat că lumea își amintește de Dune și de Fundația (așa cum spune și autorul cărților Dan Doboș pe prima pagină a revistei) când citește Abația, fie că a citit romanul sau s-a apucat direct de banda desenată, ca mine. Mie imi amintește cumva și de Vorbitor în numele morților. Sper să îmi dea mai departe această senzație.

Povestea este despre un quint. Încă nu îmi este clar ce rol are un quint în acest univers, dar din citatul de la începutul capitolului (probabil exact ca în carte, și capitolele benzii desenate încep cu un citat din câte un text din universul întâmplărilor la care suntem spectatori) și din firul narativ înțeleg că este un fel de luptător de elită al Împăratului văzut cumva și ca preot de un anume maestru N’gai Loon. Acest quint se inflintrează în Abație. Care sunt intențiile Împăratului urmează să aflăm, cert este că Abatele, deși îl acceptă ca ucenic pe quintul Rimio de Vassur, are de la bun început suspiciuni. Lucrul care este preconizat să domine evenimentele viitoare este o substanță de valoare nou descoperită (hmm, Dan Doboș chiar a fost impresionat de Dune).

Lumea Abației (a narațiunii, nu mă refer la mănăstire) pare să fie una întunecată, dominată de politică și religie. Nu știu cine sunt personaje pozitive, la o primă impresie doar quintul mi-a dat sentimentul de personaj principal dar și pozitiv, în rest împăratul și abatele par să aibă fiecare interesul său. Poate că nimeni nu este un erou în această poveste. Ideea de a avea foarte puține personaje pozitive reale îmi amintește și de StarCraft.

Altceva ce am mai observat la cei ce au citit revista înaintea mea este că majoritatea lor nu este mulțumită de desen în sine, în special culoarea. Ce-i drept, este oarecum simplu desenat totul. Dă o tentă de stiluri mai vechi de bandă desenată. Chiar de autenticitate românească, îndrăznesc să cred. Nu consider că este rău, cred că îî dă o personalitate interesantă revistei. Pe de altă parte, recunosc că mi-ar plăcea să văd mai multe detalii, în peisaj dar și în mimica fețelor personajelor. Apreciez designul vestimentar al personajelor, cel mai ieșit în evidență fiind aspectul draconic al împăratului. Coperta este mai bine desenată, ceea ce desemnează doar cu puțin ceva pozitiv, deoarece nu cred că vrem calitate mai bună doar pe copertă. Realizatorul culorilor de pe copertă ar putea să încerce să coloreze și ilustrațiile din interior. Apropo, ilustratorul este Răzvan Chelaru, iar pe moment mă gândeam la Kelaru, de la HeRBS. Și dacă tot am ajuns la roluri, sper că scenaristul, Alexandru Vizitiu, colaborează cu scriitorul original.

Nu în ultimul rând, se pare că revista Abația conținte și o secțiune de short-story SF (text only). În acest prim număr avem povestirea Nefapt, Neunde, Nicăiurea a lui Mihai Giuvezan. O povestire pe 4 pagini de gustul SFiștilor melancolici.

Cu toate acestea, voi continua să citesc Abația, indiferent dacă desenul se îmbunătățește sau nu. Povestea chiar merită interesul, poate nu al tuturor, dar măcar al fanilor de SF, literatură SF mai ales.

Plănuiesc să pun mâna și pe trilogia de cărți, și să o citesc înainte ca banda desenată să avanseze foarte mult. Apoi să o discut cu alți devoratori de Science-Fiction, eventual la următoarea ediție de Final Frontier, unde sper că revista Abația își va sărbători al n-lea număr și aproape un an de existență.

CBLr-qRUgAAEzmp.png large