East European Comic Con 2014

10339056_509222222517547_1349295514_n

Am mers a doua oară la Comic Con anu’ ăsta. Am mers pentru că mi-a plăcut anu’ trecut și aveam cumva așteptarea să-mi placă și anu’ ăsta. Și adevăru’ e că așa a fost, dar din niște motive care erau total altele față de cele la care mă gândisem.

Ce e foarte fain și interesant la un grup de oameni care se auto-intitulează ‘geeks’ e că îi unește un interes pentru o paletă de lucruri care includ benzi desenate, filme, jocuri video, grafică, muzică și multe altele. Bine, toată lumea știe asta. Dar poate nu toată lumea se gândește că aceste lucruri care îi unesc nu vor fi la fel. Fiecare va avea altă părere și alte experiențe, care îl vor duce în altă zonă și îl vor face să tragă o concluzie diferită. Și tocmai această concluzie diferită e cea care merită. E cel mai de preț lucru pentru filosofii greci – a avea puterea de a contrazice și a te îndoi, sau pur și simplu a varia un canon, într-un mod valid și argumentat. E un soi de paradox, cumva cotidian: ești la fel ca alții, dar ești diferit în același timp.

Revenind, la Comic Con se întâmplă exact asta: oameni se vor întâlni cu oameni, și vor constata cât de la fel și diferiți sunt în același timp. Și se vor juca apoi cu asta.

Experiența mea personală din acest a avut mai mult legătură cu ce a înseamnă cosplay și oamenii (mai ales fetele) din spatele lor. Pentru că am avut un fel de sentiment de îndrăgosteală combinat cu un soi de sentiment erotic atunci când eram mic legat de diverse personaje feminine din desene sau benzi desenate (lucru pe care-s convins că mai toată lumea l-a avut), s-o văd pe Zatanna, Harley Quinn sau Lady Deadpool în carne și oase a fost un super spectacol pentru mine. Chiar mai mare decât m-așteptam. Și m-a bucurat maxim inițiativa și truda cu care fetele astea au reușit să personifice personajele. Sigur, am menționat doar 3, pentru că ele m-au impresionat mai mult, dar e vorba de niște zeci în total. Zeci de oameni care au stat și au pregătit niște costume și niște accesorii, ca să defileze cu ele la acest eveniment. Și până la urmă de ce? Doar ca să fie un fel de paradă de modă? Nu, cel mai probabil nu. Cel mai probabil e ce ziceam mai devreme: a fi la fel și a fi diferit în același timp. Pentru că nu există două Zatanna la fel. Pentru că nici nu trebuie să existe.

974342_509222209184215_1182710591_n

Dar mai e vorba de un aspect. E vorba de actul în sine de a te masca. De a accepta ideea de simbol, și indirect ideea de ‘alt tărâm’. Pentru că acel tărâm e magic. E ce se obține din teatru și din film: o poveste în care personajul devine real pentru că spectatorul crede în el și îi permite să devină real. Pentru că respectivul personaj face ce făcea și Dionis: împinge limitele.

10374408_509222215850881_1600767127_n

Și cum mă minunam eu cât de tare mă impresionează s-o văd pe Zatanna în carne și oase, tocmai descopeream că devine foarte greu să-mi pun în cuvinte sentimentele fără să devin cumva ciudat: Cred că într-un fel mă simțeam în prezența unui soi de zeiță, căreia nu puteam să-i explic exact cât de mult mă bucura întâlnirea cu ea. Sau poate exageram eu, cine știe? Oricum, a fost tare. Și a durat niște ore sesiunea asta foto ad-hoc, cu tot felu’ de personaje. Și era o sesiune foto pe lângă multe altele, dar era specială, pentru că era a mea.

Ok, acum să ne concentrăm mai mult pe ce a fost acolo. S-au întâmplat multe lucruri în același timp, încât devenea interesant pe de o parte că ai de ales, dar incomod pe de alta că trebuia să ratezi ceva ca să prinzi până la capăt altceva. Am prins, spre exemplu, în prima seară, tronul de la „Game of Thrones” liber și fără coadă, și am făcut o poză. Ce e însă amuzant e că eu personal n-am văzut serialu’ ăsta încă, și deci n-am considerat neapărat un spectacol acest moment, dar probabil îl voi considera după ce voi mă voi uita la serial. Dar ca să prind asta a trebuit să ratez niște panel-uri, sau board-game-uri sau LAN party sau tot ce se întâmpla în celălalt pavilion.

La categoria comics lucrurile au stat foarte bine: am văzut multe, mai ales românești (Terapie de basm, Harap Alb Continuă și mulți independenți de care n-auzisem până acum), cu câțiva din cei de la stand am stat chiar la o vorbă-două; și multe comics-uri străine, de la unele vechi până la altele noi, la prețuri destul de ok (am reușit să găsesc chiar și un număr din „Deadpool” sau un „Flash” din 1988, sau chiar și un „Flash” cu hologramă pe copertă, din colecția „Villain month”; mai pusesem ochii pe un set de comics „Twilight Zone”, dar poate reușesc altă dată totuși să-l iau). A fost un loc de luat contacte și aflat lucruri noi sau schimbat păreri pur și simplu foarte binevenit.

DSC_0565-001

La categoria „LAN party” nu m-am băgat absolut deloc și am constat că faptu’ că n-am jucat încă LOL (League of Legends) nu mă complexează absolut deloc. M-a distrat un pic ideea asta că exista un fel de comentator de jocuri când aveau loc luptele pe ecranu’ mare și m-am gândit că se prea poate să existe chiar o meserie din asta în viitor. Nici la Quiz n-am ajuns, dar din nou: nu prea era timp.

La categoria „panel” am fost la mare parte din defilarea Cosplayer-ilor și au fost niște momente chiar drăguțe, și am mai prins un pic din „Creative Monkeyz”; n-am prins însă stand-up sau panel-urile pentru actori, dar din nou: nu.era.timp.

La categoria „board games” a fost distractiv, chiar drăguț: am jucat „Baba Iaga”, „Regele din Tokyo” și „Tzolk’in”. Asta a-nsemnat o călătorie direct în copilărie, dar și constatarea că e foarte amuzant să te joci cu regulile (nu în sensu’ că să trișezi, ci pur și simplu să comentezi pe marginea unor reguli deja date și să le reinterpretezi). Am stat cred că o oră-două pe acolo în total și a meritat din plin.

10385019_509222219184214_165373312_n

La categoria „figurine și alte accesorii” au fost multe lucruri care arătau fain și pe care cel mai probabil mi le-aș fi dorit acum 20 de ani, dar care acum nu mă mai încântă chiar atât de mult, pentru că parcă n-ar mai fi pentru mine, căci altfel de arătat arătau foarte ok.

La categoria „oameni care desenează” mulți oameni interesați, deși am înțeles că au câștigat până la urmă un grup care aveau în jur de 35 de ani.

La categoria „lucruri dubioase sau incomode sau ar fi fost mai bine altfel”, ar fi câteva lucruri: existența cozilor nu e un lucru nici nou, nici greu de prevăzut, care de altfel înseamnă că lumea e interesată, însă gestionarea acestui aspect trebuie făcută isteț. Cu alte cuvinte: era îngrămădeală, dacă stăteai prea mult în anumite locuri parcă se făcea o mică saună, erau momente în care oriunde ai fi mers, nu puteai accede la nimic, pentru că în fața ta erau cel puțin alți 10. Prin urmare, dacă s-ar fi putut să fie mai multe locuri cu același profil, sau poate chiar mai mulți oameni care să răspundă la cererile vizitatorilor, ar fi fost foarte frumos. Și, bineînțeles: nu aveai timp! Se întâmplau prea multe lucruri, care de altfel n-apucau să se repete și tu riscai să le ratezi.

În concluzie, una peste alta, a ieșit bine. Personal m-am conectat cu foarte mulți oameni și am împărtășit lucruri faine, ținând sus, împreună cu ei, torța olimpiadei de „geek”, care a fost East European Comic Con 2014.

 Mai multe poze aici.