Gânduri despre Dreamhack București 2015

IMG_20150424_181642

Stăteam la un moment dat visând la viitoarele convenţii la care voi merge, şi mă gândeam ce interesant ar fi să merg totuşi la Dreamhack, pentru că nu am mai fost niciodată. Dar timpul a trecut, biletele s-au cam vândut şi nici nu aveam bani destui. Şi totuşi, pe ultima sută de metri s-a întâlnit norocul cu mine şi mi-a înmânat un abonament pe toate trei zilele.
Înainte să încep să relatez din experiența mea de la Dreamhack și să expun câteva aspecte pe care vreau să le comentez, și implicit să faceți mai bine cunoștință cu mine ca nouă prezență pe geeknet prin aceste relatări, aș menționa la început ce e cel mai important, în caz că cei interesați nu au aflat încă: cine sunt campionii.

La Heroes of the Storm (PGL Champions of the Storm), Team Liquid (spanioli) au luat premiul cel mare de 5.000 €.
Deținătorii trofeului PGL CS:GO Championship Series (Kick-Off Season) sunt TSM a.k.a Team SoloMid (danezi), premiu ce constă și în 40.000 €
Pe locul I la Heartstone (PGL Spring Tavern Tales) este jucătorul ceh StanCifka care a primit 10.000 $.
Campionii turneului PGL Spring Legends of the Rift de League of Legends al românilor sunt cei din echipa neXt!Please.
Pe podiumul StarLadder de Dota 2 au urcat chinezii de la Vici Gaming luând cupa în brațe.

Sperând că nu am greșit unele date despre premii (nu am văzut toate premierile, iar numerele sau valuta premiilor în bani diferă la unele surse pe Internet…) să încep cu amănuntele.

twitchy cup
Sesiunea de autografe TSM. Campionatul se putea urmări live de pe Twitch. Eu de exemplu nu am putut sta la Sala Polivalentă până la 22:00 ca să văd cine ia cupa.

Dacă eram un gamer axat pe multiplayer și competiție online performantă, cu siguranță aș fi dat din coate să ajung la toate dreamhack-urile de până acum. Însă nu m-a atras niciodată foarte mult competivitatea, ci sunt de când mă știu un gamer captivat de povești și campanii, sau care joacă ocazional și ceva multiplayer, dar 2/3 din timp joacă cu boți.

Am încercat multe jocuri online dar nu m-au prins. Experiența mea online mai consistentă (de doar zeci de ore la activ în fiecare) constă în liga de platină a primului sezon de StarCraft 2 vanilla, Team Fotress 2 și alpha+beta testing de Heroes of the Storm.
Mi-am zis că mai aflu câte ceva despre lumea competițională a jocurilor dacă mă plimb pe la Dreamhack. Deși în prima zi nu înțelegeam nimic nici din meciul Dota2 nici din cel de CS:GO, până în ultima zi am început să mă prind de ce sunt atât de entuziasmați spectatorii. Pe undeva m-a încercat chiar și dorința de a mă vedea jucând și eu pe glorioasa scenă. Cred că beneficiul cel mai mare pentru mine oferit de acest Dreamhack este această curiozitate pe care o am acum și îndemnul de a mă juca mai mult online și de a încerca să fiu mai atent și perseverent în ceea ce aleg să joc. Și bineînțeles, fără să mă las prea mult prins și să risc să nu mai îmi văd destul de facultate.

Deși gândul inițial al majorității când vedem copii pe la evenimente de jocuri este unul negativ, de iritare, îi percepem ca pe niște răsfățați enervanți. Totuși, remarc că este bun faptul că puștanii de azi de la noi au același acces spre lumea gaming-ului ca cei din țările dezvoltate, spre deosebire de generația mea, care în cea mai mare parte habar nu avea de lumea online și cu siguranță nu își imagina astfel de evenimente în România. Așa că poate ar fi bine să nu percepem chiar atât de rău invaziile de școlari și preșcolari la Dreamhack. Ce-i drept, aș încerca cât de cât să-i țin departe de colțul cu Mortal Kombat. Pe undeva, cred că atracția lor spre jocuri violente este cauzată și de nevoia de apartenență în grupurile mai mature de gameri, și din cauza celor mai „mari” pe care i-am văzut că râd de cei mai mici că se joacă doar Minecraft (când știm foarte bine câți gameri în toată firea devorau jocul ăsta mai ales în primii săi ani).

Dreamhack, totuși, este în esență și o paradă a strategiilor de marketing, unde toți sponsorii dau tot ce au pentru a te atrage de partea lor, aruncând cu pliante în tine și ademenindu-te în tombole răsuflate.

Primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la organizarea evenimentului este compania Telekom, furnizorii de perechi de baloane gratuite pe care spectatorii le plesneau între ele privind meciul. Am o pereche încă în țiplă, cu tot cu paiul cu care se umflă, pentru cine vrea. Enervantă invenție. Sunt genul de persoană care se uită la tot ce e în jurul ei, așa că nu mă pot abține să nu critic sau să apreciez mișcările de marketing care ne înconjoară. Telekom și-au făcut treaba de a atrage atenția și de a ne face pe mulți să ne amintim măcar de numele brand-ului, dar în rest nu au făcut o treabă tocmai bună.

Deși ei procurau pliantele cu programul evenimentelor, nu a știut nimeni să îmi spună unde pot vedea meciurile de Heroes of the Storm. Nu cred că eram singurul neinițiat în această lume care nu înțelegea de ce nu vede pe scena mare acest joc la orele indicate. Ulterior am înțeles că doar finala de duminică se juca pe scena PGL, iar ce se juca până atunci, adică ce se afișa în program sâmbătă, se vedea numai pe Internet. Dar era greu să pregătești toți angajații să explice asta. Trebuie să le menționez și posterele oribile. Am fost mai mult atent la realizarea grafică decât la mesajul transmis. Tot ce vedeam erau felurite personaje făcute în grafică veche, lipsite de culoare, care ridicau niște gantere imense roz cu 4G. Ok, să zic ideea principală e ușor de transmis, e vorba de forța internetului de la ei. Dar cine s-a ocupat ori a fost leneș, ori slab pregătit ori.. nu știu. Sunt sigur că există programe de editare grafică care nu costă așa mult, sau chiar gratuite, în care poți realiza niște personaje care nu arată ca unele scoase din Unreal Tournament 2004. Nu i-aș crede dacă mi-ar spune că nu au bani de scule mai noi. Standul lor se afla în holul principal de la intrare, li aveau amenajat un culcuș unde puteai sta gratuit pe netul lor. Nu am simțit nici o diferență de viteză, dar poate este telefonul meu mai vechi de vină, însă sunt sigur ca poate prinde net de mult mai departe. La Telekom, doi pași în afara spațiului mic alocat dacă făceai, nu mai prindeai netul.

PC Garage au avut mulți clienți. Au avut în zona lor 10 PC-uri performante, cu tot specificațiile și prețurile afișate, la care se organizau concursuri de Dota2 și altele până pe la 17-18:00, după care aveai loc să te joci ce vrei tu de pe contul tău de Steam sau Battle.net fără să te mai înscrii în vreo competiție. Plus alte 2 PC-uri și mai performante, unul cu Mortal Kombat X și celălalt cu GTA V la care stăteau grămezile de elevi de gimnaziu. Good guys cu asta, dar având în vedere cât de solicitată era zona, cred că erau bune încă 2 calculatoare dedicate freeplay-ului, și nu pot spune că nu își permit. Și ar trebui să treacă pe la niște cursuri de giveaway. În fiecare din zile aruncau cu free stuff în oameni la 13:15 și 17:15. O dată când am ajuns acolo la ora promisă, tocmai se terminase giveaway-ul. Am fost fascinat cum se adunase gloata să prindă un tricou sau pix, extrem de atenți și mâinile ridicate, în timp ce în spatele lor se petrecea marele eveniment pe scenă iar spectatorii serioși care preferau să vadă meciurile de finală pentru care au plătit să vadă explodau în urale la fiecare headshot. Am apreciat jucătorii care voiau să își vadă de mica lor competiție organizata de pcgarage dar au pus pauză la joc pentru a nu fi distrași de obiectele ce cădeau printre scaune și de coatele pe care le primeau în cap/căști. Răbdători oameni. ”GG”, pcgarage.ro, >_> ”gg”.

Alte critici nu își au rostul, sunt fiind vorba de branduri care au atras mai puțin atenția sau care și-au făcut cât de cât treaba, încât nu e nevoie să umplu spațiul cu toți. Dar aș vrea să-i informez pe cei de la Asus ROG că nu am să le dau niciodată like+share+tag și să mai îmi fac și poză stând la un stand de al lor doar pentru o brățară de cauciuc.

Singura mișcare de marketing de apreciat este a celor de la Nescafe 3 in 1. În loc să ofere pliante plictisitoare, hostessele lor dădeau direct plicuri de carton cu mostre din fiecare sortiment de ness, iar altele erau pregătite să îți dea pancartă și marker cu care să stai în mână susținându-ți echipa preferată. În zona lor îți puteai face, dacă aveai buletinul la tine, o statuie realizată la imprimantă 3D, pe care ți-o trimit acasă prin curier. A fost interesant să fiu scanat la 360 de grade. Culmea, nimic din toate astea nu a costat nici măcar un like pe Facebook.

Las la final ce mi se pare cel mai demn de menționat aici: Facerig. Deși nu pare, echipa realizatoare este compusă 100% din români, 15 la număr. Am vorbit cu doi din ei și mi-au relatat un pic din istoria lor și ideea inițială. Mi se pare fain să avem un program prin care ne putem reprezenta online prin diverse modele de personaje 3D, inclusiv animale sau cheeseburgeri, care să ne mimeze expresiile faciale în timp real. Imaginați-vă cât de distractive pot deveni conferințele prin webcam. Ideea inițială era un mod fun de a te comunica online, eventual pentru cei rușinoși cu teamă de cameră. Am înțeles că s-au prezentat chiar și unele companii la ei care vor să folosească programul pentru departamentele de relații cu clienții, așadar iată cum creatorii au aflat de moduri neașteptate de a folosi creația lor. Programul este încă în stadiul de dezvoltare pe Steam. Eu îi încurajez și vreau să aud și de alți români cu proiecte de genul.