Superfan – Intalnirea cu Fahr Sindram, cosplayer Loki

loki midgardStau pe masuta in ograda McDonald’s de la Romana. Este vineri seara si afara este destul de frig pentru un tricou, dar numai bine pentru un hanorac si o pereche de tenisi cu sosete groase. In fata mea, 10-15 fete asculta cu sufletul la gura povestea intalnirii de dintre Fahr Sindram (cosplayer) si Tom Hiddleston (cosplayer profesionist, adica actor) la premiera Thor – The Dark World din Berlin. Fahr povesteste cu energie cum actorul britanic a ingenuncheat in fata ei, iar publicul ei captiv soarbe fiecare cuvintel cu o licarire in ochi si cu o glumita in engleza gata pregatita.

Intre timp, stau de vorba cu Ioana, admin pentru pagina Hiddleston’s Army Romania si principala persoana responsabila pentru prezenta lui Fahr in Romania.

Iata care a fost planul diabolic: sa-l aduca pe cel mai faimos cosplayer Loki din Europa la premiera filmului Thor – The Dark World in Romania de la AFI Palace. Fahr a venit cu costumul in valiza si cu propriul fotograf. Cu o seara inainte a facut spectacol in holul cinematografului Cinema City Cotroceni, unde pana si Irina Margareta Nistor a ingenuncheat in fata ei.

1383768_564315576975571_485412092_n

Si s-a ingenuncheat destul si vineri seara. Pentru poze, pentru admiratie, pentru umor. Am petrecut aproximativ doua ore jumatate la intalnirea fanilor cu Fahr Sindram, venita din Germania la primul ei eveniment in afara tarii unde era invitat special.

Nu pot sa va spun sigur ce faceam acolo. Fana Tom Hiddleston sau fana Loki nu as putea sa ma numesc. De fapt, nu inteleg de unde vine pasiunea pentru Tom Hiddleston si in niciun caz nu inteleg de unde pana unde Loki a ajuns un personaj atat de popular. Este tipul rau, omoara fara remuscari si are un coif cu coarne. Hello!? Bad guy!

Dar desi nu este oala mea in care sa imi bag nasul, inteleg ideea de pasiune. Iar Fahr este genul de persoana care a pus atat de multa pasiune in treaba asta cu cosplay-ul incat a devenit o mini-vedeta la nivel european. Are peste 11.000 de like-uri pe pagina ei de Facebook. A ajuns un hashtag de tumblr. S-a intalnit cu idolul ei (chiar si intr-o capacitate neoficiala). A ajuns sa fie invitata la evenimente in alte tari. Deja nu mai este doar un fan. Este un superfan.

Totul a inceput pentru ea in 2011 cand o prietena a obligat-o sa se uite la filmul Thor, desi Fahr nu avea nici cel mai mic interes. Pana atunci, ea era o specialista a cosplay-ului Lolita. Fahr imita cu aplomb ce a fost nevoita sa intrebe dupa 10 minute de vizionare a filmului:

Who is that!?”

Se refera evident la Loki. O saptamana mai tarziu a incercat sa faca un cosplay pentru Thor. Nu i-a iesit. Dupa aceasta prima incercare, s-a orientat catre Loki. Primul costum a fost cumparat de pe cosplaymandy.com cu 400 de euro. Alaturi de o prietena a ei care era costumata in Black Widow, a facut primele poze cu cosplay-ul complet. Le-a pus pe Tumblr si… cam acolo a inceput totul… de fapt.

tumblr_mde9ayt1wI1qctwkso2_1280“Pe Tumblr are loc magia, Facebook este doar un bonus”, explica Fahr.

Social media reprezinta o cu totul alta dimensiune a fenomenului cosplay. Poti sa explici cuiva ce este foarte simplu: “Se iau niste copii si se imbraca in costumatii de personaje”. Dar asta este doar inceputul: poze, bloguri, tweeturi, retweeturi, reposturi, Twitter, Facebook, Tumblr, 9GAG. Iei o poza si daca oamenii se regasesc in ea sau rad din cauza ei, instantaneu ajunge pe zeci de mii de ecrane din toata lumea. Social media transforma fani in superfani.

Altfel cum ar fi ajuns Fahr Sindram, o artista din Germania care il mai cunoaste si pe Neil Gaiman pe deasupra, in Romania in fata unui McDonald’s sa vorbeasca cu fanii ei?

Bineinteles, in tipica traditie yin si yang, cosplay-ul nu inseamna doar poze, floricele si curcubee. “Sa moara capra vecinului” este o atitudine des intalnita in randul fanilor, sau in cazul acesta “Sa moara cosplay-ul vecinului”. Fahr a povestit despre ce inseamna sa fii luata la interogatoriu de un alt fan care vrea neaparat sa demonstreze ca pasiunea pentru Loki si pentru Tom Hiddleston este de origine hormonala, nu intelectuala:

“Tie-ti place de Loki doar ca e frumos. Tu nu stii cine este el de fapt, tu nu ai citit benzile desenate, etc etc etc”

Traiam sub impresia ca Fake Geek Girl este un flagel ipocrit care se transmite doar in randul americanilor. Se pare ca nu. Europenii ii prind rapid din urma in abilitatea de a emite prejudecati despre cineva. Nu conteaza cate dovezi oferi, nu conteaza cate argumente rationale ai (“Da am citit comicsurile, da stiu asta, dar stiu aia, dar am ales sa fac cosplay cu chestia asta pentru ca asta am simtit ca mi se potriveste”). Poti sa vorbesti pana albastresti la fata, cum zice americanul. Ai fost bagata intr-o cutiuta, s-a scris “Fake geek girl” pe capac si de acolo nu mai iesi. Pentru ca asa e mai usor pentru toata lumea, nu crezi? Doar nu putem fi toti la fel de indreptatiti sa ne placa ce ne place si sa facem cosplay cu ce simtim? Ce atata nesimtire!

Ca sa nu mai vorbim despre sentimentul de “entitlement” cu care foarte multi oameni abordeaza cosplayerii. DIn nou Fahr a oferit exemple despre cum a fost apucata, pipaita, ciupita, despre cum a fost abordata de o fata care a scos un lant din poseta cu care sa o impodobeasca pentru poza. Foarte classy.

Sa fii un superfan comporta multe dimensiuni: sa pui pasiune, sa te promovezi, sa stai 8 ore in frig cum a facut Fahr pentru a avea ocazia sa dea ochii cu Tom Hiddleston. Dar inseamna si sa te expui, sa devii vulnerabila atacurilor la persoana.

Si bineinteles, revenim la vechea problema. Este o fata care se imbraca in haine de baiat, un caz modern de travesti. Nici macar nu este un baiat care exista in realitate, este un personaj fictional! Deci este de doua ori mai problematic. Se da cu tone de machiaj pe fata, isi modifica linia parului pentru a semana cu freza hiddlestoniana si… cel mai bizar pentru o fata “sufletista’ ca mine… isi infasoara pieptul in banda adeziva pentru a-si aplatiza sanii. Tot procesul de “transformare” poate dura pana la trei ore.

Orice cosplayer va putea sa-ti explice cu lux de detalii de ce face ceea ce face. Eu nu sunt cosplayer dar nu cred ca exista vreun mecanism universal. Unii o fac pentru atentie, altii o fac din iubire, altii merg putin mai departe si devin un fel de Batman. Cand fac cosplay, se apropie mai mult de cine (simt ei) ca sunt cu adevarat inauntru. Pur si simplu folosesc identitatea unui personaj drept o lupa care-i ajuta sa distinga mai bine propriile calitati.

Am intrebat-o pe Fahr ce anume o inspira la Loki si ea a inceput sa-mi povesteasca viziunea ei a personajului. Mi-a pictat cu pensula verbala portretul unui baiat neiubit, neinteles, genial, “the goth kid”, cel pe care familia sa nu l-a sustinut si care intr-o masura mai mica sau mai mare… l-a abuzat prin faptul ca l-au izolat si l-au evitat.

“Prietenii lui Thor nu erau prietenii lui, parintii lui Thor nu erau parintii lui. Nu avea cum sa comunice cu ei…si uneori asa ma simteam si eu in propria mea familie”, povesteste Fahr.

Viziunea respectiva difera destul de mult de a mea (tind sa cred ca he was an evil asshole si cu asta basta), dar mecanismul lupei de care vorbeam mai devreme functioneaza perfect. Nu cred ca poti sa ajungi un superfan…daca nu crezi cu adevarat in gogosile pe care incerci sa le vinzi.

1441466_571397599600702_634209267_n

Cert este ca avea cine sa le cumpere. Fetele venite la intalnire auzisera de eveniment direct de pe pagina de Facebook a lui Fahr. Majoritatea aveau conturi de tumblr si majoritatea… erau dragute foc. Genul de fete care sigur ar avea unde sa iasa intr-o seara de vineri. Dar in schimb au ales sa vina la McDonald’s in Romana sa se intalneasca cu o tipa super interesanta, care le-a povestit despre o cu totul alta lume decat cea cu care erau obisnuite.

Am primit si niste ocheade ciudate de la oamenii din jur, mai ales cand s-a pus problema de poze si fetele au ingenuncheat toate in fata lui Fahr. In momentul acela Ioana s-a intors spre mine si a soptit in gluma: „Cred ca am creat un monstru”.

Dupa doua ore jumatate de discutii despre cosplay si fandom culture am mers acasa ca sa scriun articol pe care nu aveam sa-l scriu pentru ca mi-era prea lene vineri seara. Dar am stat de vorba cu colegii de aprtament care nu sunt asa de geeksi ca mine. Auzind despre si vazand poze cu Fahr, au dat din cap si au ramas costernati de ce o femeie si-ar face asa ceva.

“Adica te inteleg pe tine ca-ti plac lucrurile astea, dar asta deja e prea mult!” mi-a zis o colega de apartament.

Adica ma inteleg ca sunt geek, dar eu nu sunt dispusa sa sacrific iluzia de “normalitate”. Nu-mi las pasiunile sa modifice ceva atat de fundamental la felul in care sunt perceputa precum aspectul. Inca ma simt bine in cutia mea pe care scrie “persoana normala care nu iese din comun”. Si pana la urma asta deosebeste cu adevarat fanii de superfani.

1380534_10201354046306148_485226035_n