Technobabylon – review

Această prezentare necesită JavaScript.

Genul adventure point&click nu mai este atât de cunoscut. Doar gamerii foarte bine informați sau cei care au jucat și ce s-a lansat prin anii ’90. Pentru mulți, este un stil de joc plictisitor în comparație cu dinamismul actual. Și mai ales, un adventure cere mai multă implicare a creierului decât orice joc de acțiune. Adăugând și statica pe care o implică, faptul că nu ai foarte multe peisaje de văzut fiindcă trebuie să te învârți prin aceleași locuri până găsești soluția, dar și grafica rămasă în urmă… Este evident de ce nici măcar nu prea auzi de noi jocuri adventure. Însă fanii lor nu sunt puțini, ei așteaptă an de an noi lansări de la micii producători independenți cum sunt Wadjet Eye Games și se îndeletnicesc cu toate avantajele unui joc adventure reușit: povestea captivantă, cu personajele ei vii și complexe, puzzle-urile itrigante și senzația foarte plăcută de a rezolva mistere. Binențeles, nu trebuie omis avantajul tehnic: nimeni nu trebuie să-și bată capul cu cerințele de sistem.

Technobabylon, realizat de echipa Technocrat, este un astfel de joc. Nu se lasă mai prejos față de celelalte aventuri lansate de Wadjet Eye. Se aseamănă ca stil grafic și de gameplay cu celelalte iterații SF, dar se distinge prin poveste, atmosfera și ideile de puzzles.

Suntem în anul 2087. Lumea din Technobabylon constă într-o civilizație avansată tehnologic, care a rezolvat aparent toate problemele administrative sau medicale pe care le-am putea avea ca specie. Bolile sunt de domeniul trecutului, iar orașele sunt guvernate și controlate de inteligențe artificiale. Iar cea mai importantă invenție este Transa. Majoritatea oamenilor sunt modificați genetic, iar rețeaua de fire și de nanoroboți din creiere le permite să intre în Transă, mediul digital dezvoltat de imaginație în care poți face ce îți trece prin cap. Este Internetul, dar trăit nemijlocit de aparate. Transa înlocuiește aproape toate interacțiunile umane din realitate, fiind ceva care creează mai multă dependență decât drogurile de acum un secol. Cunoaștem cu toții suferința de a nu putea fi conectați la net, nu-i așa? Viitorul din Technobabylon nu pare atât de departe.

Datorită (sau din cauza..) tehnologiei, multe lucruri sunt mai permisive acum. Veți fi suprinși să aflați despre ce e legal și ce nu în orașul Newton, orașul în care se petrece acțiunea. Conspirația pe care o urmărim nu are degeaba loc în Newton.

Personajele cu care jucăm sunt trei la număr. Nu sunt interschimbabile însă, ca în Resonance de exemplu, ci fiecare capitol al jocului schimbă perspectiva.

Latha Sesame. Șomeră, aproape dependentă de Transă dar oarecum echilibrată, nu mai găsește nimic interesant în lumea palpabilă, ba chiar orașul i se pare din ce în ce mai înfricoșător de când a încetat să interacționeze cu el. Lumea i se întoarce pe dos când este deconectată de pe Internet iar apartamenul ei de săraci explodează, și astfel este nevoită să se fie pe drumuri, încercând să afle cine o dorea moartă tocmai pe ea, ajutându-se de o organizație secretă care o contactează.

Charlie Regis. Un detectiv al poliției CEL, guvernată de Central, A.I.-ul orașului. El este de modă veche, printre foarte puținii care au refuzat să fie augmentați de tehnologie. Pare să aibă o ură față de politica Central, preferă să își folosească cât de mult i se permite abilitățile pur umane. Împreună cu colega lui mai tânără urmăresc un caz de nivel global. Un „mindjacker” fură datele din creierele oamenilor din diverse companii, lăsând cadavre pe drum. Care este țelul lui sau cine l-a angajat, este un mister. Problema reală apare atunci când Charlie este contactat privat de către un om misterios care îl șantajează pentru a face ceva pentru el, determinându-l să-și încalce morala de om al legii.

Max Lao. Partenera în protejarea legii a lui Regis. În opoziție cu el, ea este o persoană modernă, la curent cu ce se întâmplă și o consumatoare responsabilă de Transă. Face parte din CEL pentru a-și uita trecutul criminal. Acum însă, se află în poziția în care fie ascultă legea în totalitate, fie își ajută partenerul aflat la ananghie.

Atunci când vedem că personajul misterios îl amenință pe văduvul Regis cu distrugerea embrionilor potențialilor copii pe ca i-a lăsat la păstrare, este primul moment în care înțelegem cât de întunecată și dură este de fapt lumea jocului, cât de periculoasă este conspirația care urmează să ni se dezvăluie foarte încet.

Ce se întâmplă mai departe și în ce circumstanțe află personajele unele de celelalte vă las pe voi să descoperiți.

Grafica nu mai pare atât de pixelată dacă privim vechile mici versiuni de Technobabylon. Technocrat nu a renunțat la proiectul vechi, ci l-au refăcut ani mai târziu atunci când au prins oportunitatea, oferită de Wadjet Eye și contractele lor cu Steam și gog.com. Este mai greu de săpat, dar putem găsi 3 mici capitole de Technobabylon lansate gratuit în 2010. Ele trebuiau să fie 8 episoade, dar developer-ul recunoaște că a fost leneș și nu a putut duce la capăt decât cele trei episoade. Însă creatorului i s-a oferit mai târziu șansa de a lucra alături de o echipă și de a realiza din nou jocul, de data asta fiind unul întreg și mai lung, alcătuit din 11 capitole. Diferențele evidente stau la categoria grafică, iar dacă citim un walktrough, unele puzzle-uri nu existau sau altele care erau și atunci au acum mai mulți pași pentru a fi rezolvate.

Vorbind de gameplay, puzzle-urile sunt intuitive, logice, provocatoare dar nu neapărat foarte dificile. Personal, am avut 2-3 momente de blocaj/nu știu ce să fac. La fel ca la alte jocuri marca Wadjet Eye, soluțiile și obiectele necesare sunt în aceeași cameră, sau te plimbi între maxim 4-5 pe capitol. Ideile de puzzle mi se par destul de originale, mai ales că multe au legătură cu specificul acestei lumi, deci te implică în atmosfera și regulile din acest univers SF-polițist.

Povestea merge în linie, nu ai multe locuri de explorat care să te complice sau în care să te pierzi, pasajele vin unul după altul după ce rezolvi enigma momentului respectiv. În orice conversație, principală sau secundară, sunt injectate diverse teme mature din politică, controverse pe care le trăim noi astăzi, filosofie sau tehnologie. Chiar dacă cursul este liniar, există posibități multiple de a rezolva situațiile, alegerile fiind de natură morală.

Conspirația care ne ține captivați de poveste este destul de încâlcită, nefiind în întregimea sa ușor de asimilat pentru oricine. Jocul flexează atenția. Totuși, pentru cei experimentați care au dezvoltat un simț al detectivului, nu vor exista multe surprize, însă acest aspect nu ar trebui să-i îndepărteze de narațiune.

La partea audio sunt puține de comentat. Voice acting-ul este reușit, însă sunt unii care îl percep ca fiind plat, deși eu consider că vocile sunt potrivite. Muzica, pe de altă parte, deși nu e deloc o alegere greșită, devine din când în când repetitivă după doar o oră de joacă.

În concluzie, recomand acest joc oricărui fan al jocurilor adventure, mai ales celor ahtiați după SF-ul lumilor distopice, tehnologizate, SF-ul a cărui narațiune face peste tot referiri la problemele societății. Cred că și pentru cei nostalgici sau care apreciază ecourile este bun, deoarece acest 2087 cumva reflectă ce a însemnat 1987-ele realității sociale.

Cu siguranță (până acum) cel mai bun adventure al anului 2015, însă nu se apropie așa mult de capodoperele genului. Comparând-ul cu Resonance sau Primordia, alte jocuri SF pe care le-am jucat din catalogul Wadjet Eye (și care amândouă au însemnat pentru mine jocurile anului 2012, în ciuda titlurilor de buget milionar), Resonance este poate cel mai bun din aceste trei, deoarece are un gameplay mai complex datorită celor patru personaje cu care joci concomitent. Technobabylon va rămâne cu siguranță unul din point&click-urile de referință pentru gamerii de adventure.

Acesta este primul review propriu-zis realizat de mine pe Geek Network, iar decizia mea a fost să analizez jocul și să-l descriu fără o notă calculată. Totuși, pentru cei care simt nevoia de o clasificare bazată pe cifre, să zicem că Technobabylon este de un 9+, având în vedere micile minusuri. Dacă am fi putut interacționa și mai mult cu lumea imaginată de Technocrat, poate ar fi fost de 10. Dificultatea nu o iau ca un minus sau plus major, deoarece ține oricum de experiența fiecăruia cu astfel de jocuri. În medie, durează între 11 și 15 ore să termini jocul. În plus, pe Steam vine cu achievents, care nu pot fi toate deblocate dintr-un singur playthrough, fiindcă se dobândesc în funcție de ce alegeri faci pe parcurs.

Technobabylon se lansează astăzi pe gog.com și Steam.