Editorial sau „A funny thing happened @ Clubul Benzilor Desenate”

lack originality “Ah deci tu, de fapt, nu faci nimic original…”

Acest dus rece al realitatii mi-a fost servit sub forma unui baiat de vreo 60 de kilograme care a inceput sa discute cu mine la Clubul Benzilor Desenate.

Dupa ce m-a intrebat ce parere am despre “Man of Steel” si problemele filmului, a vrut sa stie cu ce altceva ma mai ocup. I-am zis despre review-uri, despre canalul de Youtube, despre faptul ca mai scriu si fanfiction… iar el mi-a oferit replica de mai sus.

In momentul acela ar fi trebuit sa-i spun ca poti sa fii original in mai multe moduri, poate ca nu produc literatura sau fictiune originala, dar sunt originala in abordarea mea a subiectelor pop culture. Sunt originala in felul in care tratez si negociez semnificatiile culturale ale produselor de entertainment. As fi putut sa-i amintesc ca traim intr-o era postmoderna a culturii remixate, in care predomina coverul, adaptarea, sequel-ul si pastisul. As fi putut sa-i aduc aminte de ce a zis Kevin Smith intr-unul din discursurile lui din seria “An Evening With…”: “there are only three stories you can tell: man vs. man, man vs. woman, man vs. himself” si, prin urmare, toate povestile noastre respecta aceleasi tipare primordiale stabilite in urma cu mii si mii de ani si in aceste conditii, acum sincer, ce mai inseamna sa fii original.

As fi putut sa zic ca cel putin sunt fucking hilarious si nimic altceva. Dap, as fi putut sa-i spun asta si alte cate si mai cate despre conceptia desueta de “originalitate”. In schimb am zis:

“Stii, ma faci sa ma simt foarte self conscious in momentul acesta” .

Eu m-am apucat sa scriu cronici si sa inregistrez review-uri in urma cu destul de multi anisori. Intotdeauna mi-a placut sa-mi exprim parerea, sa ofer un alt punct de vedere, iar in ultima vreme am ajuns sa cred ca sunt destul de buna ca sa produc ceva cu o oarecare valoare. Insa dupa atatia ani de TvBlog si Youtube baiatul asta spunea in not so many words ca de fapt efortul meu se traduce printr-o gluma suflata, sunt un parazit care suge de la sanul creativitatii altor oamenii.

Sau… ceva de genul.

Ceea ce m-a inspirat sa scriu acest editorial. Nu ca sa dau in capul lui ci ca sa spun parerea mea despre valoarea aceasta numita originalitate care eu cred, sincer, ca este inferioara valorii numita “relevanta”.

Relevanta nu se leaga numai de originalitate. Din contra. Relevanta se bazeaza pe legaturi pre-existente. O poveste are nevoie sa aiba o legatura prestabilita cu universul tau, pentru a fi relevanta pentru tine. Altfel nu vezi legatura intre ce zice si ce ai putea sa iei cu tine o data ce ai ascultat, vizionat, digerat povestea cu pricina.

In aceasta ordine de idei, ca vorbim despre fanfiction sau vorbim despre original fiction, ambele au aceeasi putere de a-si induiosa consumatorul si sa-l faca sa invete ceva despre sine sau despre lume. Pentru ca se bazeaza pe talent dar si pe o compatibilitate de valori intre autor si consumator. Asta ca sa inchid gura acelor copii care spun ca “fanfiction violeaza opera originala” (categorie din care facea parte si baiatul respectiv din moment ce a zis ca uraste intregul concept).

In al doilea rand, referitor la critici si la cronicari si la toti cei ca mine care ne declaram entuziasti ai pop-culture-ului si indraznim sa ne dam cu parerea in scris sau in video. Noi (eu cel putin) nu pretindem ca oferim un serviciu de valoare egala cu cei care produc lucrarile originale care ne imbie sa ne dam cu parerea. Noi nu suntem capitanii navei numite pop culture. Am cel mai mare respect pentru naratorii moderni, indiferent in ce mediu ar activa. Si se activeaza in prostie. Cineva produce produse de entertainment si sunt foarte multe. Unele dintre ele sunt irelevante pentru noi ca oameni, ca cetateni ai lumii libere si nu merita sa ne pierdem vremea cu ele pentru ca, pe scurt, sunt naspa rau frate. Cat de bine stii sa argumentezi ca sunt naspa si cat de bine iti cunosti publicul pe care vrei sa-l convingi depinde numai si numai de motivatiile si abilitatile criticului.

Exista anumiti parametri pentru continutul de calitate, iar acestia nu se invart toti in jurul conceptului de originalitate care se schimba pe zi ce trece datorita influentei Internetului.

Da, recunosc, in loc sa scriu o poveste de gen “boy meets girl” care se transforma in urmatorul 50 Shades of Grey am ales sa scriu o cronica a unui episod din Arrow sau sa inregistrez un video review pentru Rush. Nu inseamna ca la un moment dat in viata mea nu voi scrie ceva original, nu inseamna ca nu voi simti nevoia sa spun o poveste, dar in momentul de fata ce am eu de spus si ce simt ca am relevant de spus se refera strict la universurile fictive in care ma invart. Universuri care apartin de drept unor oameni mult mai inteligenti si mai creativi decat mine. In acest stagiu al vietii mele creez un continut in stilul si in ritmul care simt eu ca mi se potriveste cel mai bine. Fara sa astept sa primesc vreun ban pentru asta si fara sa ma pupe nimeni in cur. Desi ar fi dragut sa nu mi se reproseze ca „I’m not trying hard enough”.

Ceea ce ma duce la al treilea si ultim punct, adresat tuturor cititorilor dar mai ales dobitocului de la club.

Nu desconsidera niciodata eforturile creative ale unei persoane pe care abia ai cunoscut-o, chiar daca nu consideri ca genereaza ceva de valoare. Spiritul critic este mai necesar ca niciodata, tocmai pentru ca ni se pare atat de usor sa inlocuim realitatea cu niste lumi imaginare create in urma focus grupurilor. Nu iti bate joc de cineva pentru ca a ales sa se exprime intr-un mod care este convenabil lui, negandu-i astfel potentialul de a evolua spre ceva mai bun.

Originalitatea este o mare virtute dar la fel este si omenia.

In concluzie…

hatersgonnahate-spiderman-theamazingspiderman-2